Deschizi ușa dimineața și te lovește mirosul acela greu, de canalizare, deși baia e curată și ai dat cu parfum de cameră. În loc să tot stai cu geamul deschis, merită să vezi ce nu e în regulă la scurgeri și sifoane. Mai jos găsești, pe concret, ce verifici când apare miros de canalizare în baie.
Când îți dai seama că nu mai e doar o „zi proastă” în baie
Un miros trecător după ce tragi apa sau după un duș lung e una. Altceva e când, de câteva zile, intri în baie și te lovește un iz stătut, greu, care nu dispare nici dacă aerisești bine.
Mulți ne scriu că „au frecat toată baia” și tot se simte mirosul. Ăsta e primul semn că problema nu e la faianță sau la vasul de toaletă, ci la modul în care sunt gândite sau întreținute scurgerile și sifoanele.
Poți observa și alte indicii: glugi de aer care bolborosesc în sifonul de la duș când tragi apa la WC, apă care rămâne puțin timp pe gresie în jurul sifonului de pardoseală sau o pată fină de umezeală pe țeava de sub lavoar. Toate te duc spre aceeași zonă: canalizarea interioară.
Ce se ascunde, de fapt, în spatele unui miros de canalizare în baie
Instalația de canalizare din baie are o piesă-cheie: sifonul. Fie că e sub lavoar, sub cadă sau în pardoseală, rolul lui este să păstreze mereu un „dop” de apă care oprește mirosurile din țeavă să urce în casă. Când ceva nu merge acolo, apare duhoarea.
Cele mai frecvente cauze pe care le-am văzut la băi de bloc și de casă sunt:
- sifonul s-a uscat, pentru că nu ai mai folosit acea scurgere o perioadă
- mizeria (păr, săpun, depuneri) a format un dop chiar în sifon
- garniturile de cauciuc de pe țevi sunt îmbătrânite sau montate prost
- îmbinarea dintre vasul de WC și scurgere nu mai e etanșă
- coloana de ventilare a canalizării e obturată sau nu există deloc
Primele două țin de folosire și întreținere și de regulă se pot rezolva ușor. Garniturile și etanșările țin de montaj: la apartamente vechi au îmbătrânit, la renovări recente nu de puține ori s-a mers pe fugă și s-au strâns prost.
Problemele cu ventilarea apar des la case sau la mansarde adăugate peste un bloc vechi. Fără aerisire corectă a coloanei, presiunile din țevi trag apa din sifoane și rămâi fără acel dop de apă care bloca mirosul.
Ce verifici singur la sifoane și scurgeri, înainte să chemi instalatorul
Înainte să te urci pe telefon după un instalator, merită să faci câteva verificări simple. Îți trebuie doar o lanternă, o pereche de mănuși, eventual, o mică găleată.
- Toarnă apă în toate sifoanele pe care nu le folosești des (de exemplu, un duș de serviciu sau un sifon de pardoseală rar folosit) și urmărește dacă mirosul se reduce în orele următoare.
- Desfă ușor sifonul de la lavoar (acea piesă în formă de U sau sticlă de sub chiuvetă), pune o găleată sub el, spală-l de depuneri și montează-l la loc, asigurându-te că garniturile se așază drept.
- Ridică grătarul de la sifonul de pardoseală și curăță bine interiorul: păr, resturi de ciment, bucăți de săpun. Multe mirosuri vin doar din această „supă” stătută din interior.
- Uită-te la îmbinările vizibile ale țevilor de scurgere, sub lavoar sau în spatele mașinii de spălat: dacă vezi urme de apă uscată, rugină sau depuneri albicioase, înseamnă că pe acolo a „transpirat” și nu mai e etanș.
- Verifică zona din spatele vasului de toaletă: dacă simți miros mai puternic acolo, legătura dintre WC și țeavă (mufa de cauciuc sau manșonul) poate fi fisurată sau montată strâmb.
- Notează când apare mirosul: doar când tragi apa, doar când bate vântul puternic, după ce ai folosit mai multe obiecte sanitare în același timp. Ajută mult la diagnostic.
La curățarea sifoanelor, folosește soluțiile clasice pentru baie sau apă fierbinte cu detergent de vase. Nu combina niciodată produse pe bază de clor cu alte substanțe de curățat, pentru că pot elibera gaze toxice.
Soda caustică se folosește cu grijă: poate ataca anumite țevi și nu rezolvă problema dacă ea este, de fapt, o garnitură crăpată. De multe, o curățare mecanică și apă fierbinte fac cât un flacon de chimicale.
Când problema trece de sifoane și ai nevoie de un instalator
Dacă ai curățat, ai umplut cu apă sifoanele, ai verificat îmbinările vizibile și totuși mirosul nu se schimbă, e momentul să te gândești la cauze ascunse. Aici intră sifoanele îngropate sub cadă sau duș, ramificațiile din perete și modul în care baia ta e legată la coloana mare de canalizare.
Un instalator bun poate verifica dacă panta țevilor este corectă, dacă există o clapetă antimiros care nu se mai închide, dacă ai sau nu aerisire a coloanei și dacă vreo mufă ascunsă în perete a cedat. Pentru astfel de lucrări, nu are rost să sapi singur după țevi.
Ca idee, o vizită de diagnoză costă orientativ între 150 și 300 de lei, în funcție de oraș și de cât de complicat e accesul la instalație. Dacă trebuie schimbat un sifon încastrat sau refăcută o legătură la WC, se adaugă piesele și manopera, dar măcar știi că nu vei tot masca mirosul cu odorizante.
Nu încerca să desfaci singur vasul de toaletă sau să gaurești pardoseala după țevi. Riști infiltrații la vecini, fisuri în hidroizolație și un șantier serios în toată baia.
Ce poți face ca să nu mai revii la aceeași problemă peste câteva luni
După ce ai scăpat de miros, merită să îți faci un mic ritual de întreținere. Nu ia mult și te scutește de bătăi de cap. O dată pe lună, toarnă apă fierbinte la lavoar, cadă și în sifonul de pardoseală, ca să dizolvi depunerile ușoare.
La scurgerile rar folosite, obișnuiește-te să torni un litru de apă curată o dată la câteva săptămâni, ca să refaci dopul de apă. Dacă pleci mai mult timp de acasă, roagă pe cineva să dea drumul puțin la apă la două-trei săptămâni.
Nu arunca în WC șervețele umede, bețișoare de urechi, uleiuri sau resturi de mâncare. Canalizarea nu e coș de gunoi, iar dopurile de la câțiva metri distanță de baie tot la tine în casă se „simt”.
La băile renovate recent, merită ca, odată la un an, să verifici din nou vizual îmbinările de sub lavoar și din jurul sifonului de pardoseală. Mai bine strângi acum o piuliță slăbită decât să cauți peste un an sursa unei pete de mucegai.
Întrebări frecvente
E periculos pentru sănătate mirosul de canalizare din baie?
Mirosul în sine e deranjant și poate da dureri de cap sau greață, mai ales în spații mici și neaerisite. Problema reală este că indică o instalație defectuoasă sau murdară, care poate duce la umezeală, mucegai, uneori, la dăunători.
De ce am miros de canalizare doar când bate vântul sau e foarte frig?
De obicei, atunci se schimbă presiunea în coloana de canalizare. Dacă nu ai aerisire corectă sau ea este înfundată, presiunea „trage” apa din sifoane și lasă calea liberă mirosului. Un instalator poate verifica ventilarea coloanei.
Pot scăpa de miros doar cu produse de curățat din comerț?
Ajută la depuneri și grăsimi, dar nu rezolvă garniturile sparte, pantele greșite sau lipsa de aerisire. Dacă mirosul revine repede după ce folosești astfel de produse, e semn că trebuie căutată o cauză mecanică, nu doar chimică.
O baie care miroase a curat nu se rezumă la detergent și parfum de cameră, ci la o instalație gândită și întreținută corect. Dacă îți faci timp să te uiți o dată la sifoane și scurgeri acum, e foarte posibil să îți salvezi câteva weekenduri viitoare de stat cu geamul larg deschis și nasul strâmbat.
Informațiile au caracter general. Lucrările complexe la instalațiile de apă și canalizare, mai ales cele ascunse în pereți sau pardoseală, trebuie evaluate și efectuate de un instalator autorizat.
