Ai plantat un măr decorativ, dar după 2-3 ani tot are coroană rară, flori puține și ramuri uscate la vârf. De multe ori nu soiul e de vină, ci poziția din grădină și felul în care a fost pus în pământ. Vezi cum îl plantezi și îngrijești corect, ca să nu mai repeți aceleași greșeli.
Când coroana arată trist, deși pomul pare sănătos
Semnul clasic că ceva nu e în regulă este un copăcel cu trunchi subțire, multe crenguțe, dar flori puține și împrăștiate. Primăvara ar trebui să fie plin de roz, iar tu vezi doar câteva ciorchini de flori și mult gol între ele.
Alt simptom: frunzele se îngălbenesc de la mijlocul verii, încep să se răsucească și cad devreme, chiar dacă îl uzi. În toamnă, fructele mici nu se formează aproape deloc sau sunt pipernicite și cad înainte să se coloreze.
Mai sunt și cazurile în care vârfurile ramurilor se usucă, dar trunchiul pare viu. Îți spui că a înghețat peste iarnă, însă la multe curți vedem exact același tipar, indiferent de iarnă: vârfuri uscate, creșteri noi slabe, pomul rămâne mic și în câțiva ani arată obosit.
Toate acestea nu înseamnă neapărat că ai un exemplar bolnav sau prost altoit. De multe, Malus floribunda este doar pus într-un loc care nu i se potrivește sau are rădăcinile chinuite în sol greu. De aici pornesc aproape toate problemele care se văd la suprafață.
De la ce pornesc problemele la un măr decorativ în grădină
În grădinile de la noi, cele mai multe plante suferă pentru că sunt puse prea aproape de casă sau în colțul cel mai umbrit. Pomul acesta are nevoie de soare direct măcar 5-6 ore pe zi. Dacă îl pui pe latura nordică a casei, la umbra gardului sau sub coroana unui nuc, te vei alege cu flori puține și boli pe frunze.
Al doilea mare vinovat este solul. Malus floribunda suportă destul de multe, dar nu îi place să stea cu rădăcinile în baltă. În curțile cu lut greu, apa stagnează după ploi și după udare. Rădăcinile încep să putrezească fin, nu peste noapte, ci în câțiva ani. De afară vezi doar un copac ce nu mai crește.
Plantarea grăbită face și ea rău. Mulți sapă o groapă exact cât balotul, trântesc pomul în ea și îl îngroapă până la gât. Gâtul de altoire, acel loc îngroșat de la bază, nu trebuie îngropat niciodată. Când rămâne sub pământ, pomul pornește lăstari din portaltoi, se sufocă și în timp slăbește coroana principală.
Apoi vine udarea. În primul an după plantare are nevoie de apă regulat, dar nu zilnic. Multe curți cu sistem de irigații lasă pomul să fie udat ca iarba: puțin și des. Rădăcinile rămân la suprafață, nu se duc în adâncime, iar pomul va suferi la fiecare caniculă.
Dacă mai adăugăm și lipsa tăierilor ușoare, ramuri crescute haotic, care se freacă între ele, plus câteva veri ploioase ce favorizează rapănul și făinarea, avem rețeta perfectă pentru un pom ornamental care arată mereu bolnăvior, deși ar putea fi o piesă de decor foarte puternică în grădină.
Cum alegi locul și cum decurge plantarea ca să pornească bine
Ca să nu pleci cu stângul, gândește-te unde vei vrea să fie coroana adultă, nu doar copăcelul din ghiveci. Malus floribunda ajunge de regulă la 3-5 metri înălțime și cam tot atât în diametru, așa că ai nevoie de spațiu liber în jur, fără cabluri, streșini sau alți pomi lipiți de el.
Locul bun este într-o zonă cu soare mare parte din zi, ferită pe cât se poate de curenți foarte puternici. Solul trebuie să fie afânat și să dreneze repede apa. Dacă după o ploaie serioasă, la 24 de ore încă ai băltoace acolo, nu e locul potrivit sau trebuie îmbunătățit solul.
Ai nevoie de câteva unelte simple:
- sapă sau cazma pentru groapă;
- compost sau mraniță bine descompusă;
- un țăruș de susținere și o bucată de sfoară moale;
- apă la îndemână pentru udarea de după plantare.
Momentul bun de plantare este toamna, după căderea frunzelor, sau primăvara foarte devreme, înainte să pornească în vegetație. Toamna prinde mai bine, pentru că are timp să-și formeze rădăcini noi înainte de vară.
Procedura de bază poate fi împărțită în câțiva pași clari:
- Sapi o groapă de cel puțin de două ori mai lată decât balotul și ceva mai adâncă, afânând bine fundul.
- Amesteci pământul scos cu compost, ca să fie mai aerisit și mai nutritiv.
- Fixezi țărușul pe partea dinspre vânt, nu lipit de trunchi, ci la câțiva centimetri.
- Așezi pomul astfel încât gâtul de altoire să rămână deasupra nivelului final al solului, nu acoperit.
- Umpli treptat groapa, tasând ușor cu piciorul, fără să strivești balotul.
- Legi trunchiul de țăruș cu sfoară moale, în formă de cifră opt, ca să nu se frece.
- Uzi abundent, la bază, ca să se așeze pământul în jurul rădăcinilor.
Dacă solul este foarte greu, poți ridica ușor nivelul plantării, formând un fel de mușuroi mai înalt, astfel încât apa să se scurgă lateral. La final, un strat subțire de mulci din frunze tocate sau scoarță ajută să păstrezi umezeala și să ții iarba departe de trunchi.
Cum îngrijești în anii următori ca să ai flori bogate
După ce l-ai pus cum trebuie, întreținerea nu este complicată, dar trebuie să fie constantă. În primul an, udă-l mai rar și cu volum mai mare, cam o dată pe săptămână în lipsa ploilor, direct la bază. Scopul este să atragi rădăcinile în profunzime, nu să le ții la suprafață.
Din al doilea an, un pom bine prins se descurcă singur cu ploile obișnuite. Intervii doar în perioadele foarte secetoase, când vedeți frunzele lăsându-se moi la prânz. Mai important decât apa este să nu îl sufoci cu iarbă sau flori anuale la baza trunchiului. Lasă o zonă liberă de 40-50 cm în jur și menține mulciul.
Fertilizarea se face moderat. Primăvara, poți presăra un strat subțire de compost sau gunoi bine descompus la suprafață. Evită îngrășămintele foarte bogate în azot, aplicate în cantități mari, pentru că vor forța creșterea frunzelor în detrimentul florilor.
La tăiere, regula de bază este să nu exagerezi. Mărin care se tund drastic într-o iarnă arată jalnic în primăvară. La Malus floribunda, primele tăieri sunt de formare: îndepărtezi doar ramurile care se încrucișează, cele rupte sau cele care cresc prea jos. Fă asta la sfârșit de iarnă, în zile fără ger puternic.
După înflorire, poți scurta ușor vârfurile prea lungi, ca să păstrezi o coroană echilibrată. Tăierile până la lemn foarte vechi se fac rar, doar când ai ramuri uscate clar sau coroana este prea deasă și favorizează bolile. Dacă nu ești sigur cât să tai, mai bine lași mai mult și revii anul următor.
La capitolul boli și dăunători, acest pom poate prinde rapăn sau păduchi de frunze, mai ales în veri ploioase. Primele semne sunt pete maronii pe frunze și pe fructele mici sau frunze răsucite, lipicioase. Înainte să sari la tratamente, taie și arde ramurile puternic afectate și strânge frunzele căzute. Pentru tratamente, cere sfat la fitofarmacie și respectă mereu eticheta produsului.
Fructele mici, colorate, sunt în general comestibile pentru oameni, dar nu sunt foarte gustoase crude. Pentru animale de companie, nu e o problemă dacă mai rod câteva, dar nu le lăsa să mănânce cantități mari de sâmburi, pentru că pot fi iritanți.
Greșeli care strică de obicei aspectul și când e cazul să ceri ajutor
Greșeala pe care o vedem cel mai des este îngroparea altoiului. Unii acoperă tot trunchiul mic ca să nu înghețe rădăcinile. În realitate, protejarea de îngheț se face la suprafață, cu mulci și eventual cu un material textil pe trunchi, nu îngropând pomul. Dacă deja ai făcut asta, merită descoperit ușor zona și eliberat gâtul de altoire.
O altă problemă frecventă: tunderea tip gard viu. Din dorința de a-l face „rotund și perfect”, se taie drastic toate vârfurile primăvara devreme. Pomul răspunde cu mulți lăstari verticali, care nu înfloresc frumos, și coroana își pierde forma naturală aerisită. Mai bine corectezi ușor în fiecare an decât să refaci tot la 4-5 ani.
Udarea cu furtunul lăsat să curgă la picior, în fiecare seară, face mai mult rău decât bine. Solul rămâne permanent umed, mai ales pe terenuri grele, iar rădăcinile nu mai respiră. Dacă observi că pământul este mereu moale și răcoros la 5 cm adâncime, redu udările și lasă stratul superficial să se zvânte între ele.
Mai sunt și amplasările complet nepotrivite: sub fire electrice, prea aproape de casă sau lipit de gardul vecinului. Aici, problema nu se rezolvă cu îngrijire, ci cu mutarea sau înlocuirea pomului. Transplantarea unui exemplar de câțiva ani este o lucrare mai sensibilă, unde ajută mult ochiul unui horticultor sau al unui peisagist.
Când din trunchi apar mulți lăstari de jos, din portaltoi, coroana altoită slăbește și uneori moare. Acei lăstari trebuie îndepărtați de la bază, nu tăiați la jumătate. Dacă nu reușești să-ți dai seama care parte este altoiul și care portaltoiul, cere măcar o vizită de consultanță – un specialist poate salva pomul cât încă are muguri sănătoși în partea bună.
Întrebări frecvente
Când se plantează cel mai bine un măr decorativ Malus floribunda?
Perioada cea mai sigură este toamna târziu, după căderea frunzelor, până când solul îngheață. Se poate planta și primăvara devreme, dar atunci are mai puțin timp să își facă rădăcini adânci înainte de căldurile verii.
Cât de mare ajunge un astfel de pom ornamental?
În grădinile din România, ajunge de regulă la 3-5 metri înălțime și cam la fel în lățime, în funcție de portaltoi și de tăieri. Nu este un gigant, dar are nevoie totuși de ceva spațiu liber în jur ca să își formeze o coroană frumoasă.
Se pot păstra crenguțe cu flori în vază, în casă?
Da, poți tăia câteva ramuri înmugurite la sfârșit de iarnă și să le pui în apă, pentru forțare la interior. Ai grijă să nu rupi ramuri de schelet și să nu iei prea multe din aceeași zonă, ca să nu dezechilibrezi coroana.
Dacă îl pui de la început în locul potrivit și nu îl cicălești cu tăieri agresive și udări zilnice, micul tău pom ornamental îți va arăta singur ce îi place. Iar când îl prinzi primăvara plin de flori, cu fructe roșii atârnând încă din iarnă, o să îți pară bine că ai avut răbdare cu el.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, climă și expunerea din fiecare grădină. Pentru probleme grave de sănătate la plante sau pentru tratamente fitosanitare, cere sfatul unui inginer agronom, horticultor sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.
