A venit noiembrie, pământul e încă crăpat în jurul rădăcinilor, iar frunzele s-au uscat pe ram înainte să apuce să ruginească frumos. Așa arată o livadă după o toamnă secetoasă. Vezi cum mai poți pregăti pomii fructiferi pentru iarnă, ca să intre în sezonul rece cât de cât în putere.
Ce se vede în livadă după o toamnă secetoasă
Primul semn că nu e un an obișnuit: sapi un pic cu sapa lângă un măr și simți cum scârțâie pământul uscat, de parcă ar fi sfărâmăcios ca nisipul. Asta, la mijloc sau final de noiembrie, nu e deloc ce ne dorim.
La pomii tineri, scoarța poate părea ușor zbârcită, mai ales la bază, iar lăstarii de un an sunt subțiri și fragili. Uneori vezi vârfuri uscate deja, deși abia au încheiat sezonul de vegetație. Asta arată că au tras greu lipsa de apă.
Frunzele nu au căzut lin, galben-ruginiu, ci s-au ars pe margini, au prins pete maronii și au căzut brusc. Pe unii peri sau meri mai vezi frunze atârnând uscate, care s-au oprit din timp, ca un motor rămas fără combustibil.
Solul dintre rânduri e adesea bătătorit și crăpat în șanțuri adânci, care pleacă chiar de la trunchi. Când vezi așa ceva în noiembrie, îți dai seama că pomul intră în iarnă cu rezervorul aproape gol.
Cum ajung pomii slăbiți în fața gerului
Într-un an normal, spre final de vară și toamnă, pomul își umple rădăcinile și lemnul cu rezerve: zaharuri, substanțe de rezervă, apă. Așa se pregătește pentru ger. Când toamna e secetoasă, pomul abia ține pasul cu supraviețuirea de la o zi la alta.
Rădăcinile fine, cele care iau efectiv apa din sol, sunt primele care suferă. Dacă stratul umed coboară prea jos, ele se usucă parțial. Pomul rămâne cu un volum mai mic de sol din care se poate alimenta, exact când ar avea nevoie să adune rezerve.
Un alt efect îl vezi pe lăstari. Mulți rămân verzi, moi, chiar la final de toamnă. Lemnul nu a apucat să se maturizeze complet, nu s-a „lemnificat” bine. Lăstarii aceștia sunt mai sensibili la îngheț, crapă ușor peste iarnă.
Mai e și problema oboselii generale. Dacă ai avut încărcătură mare de fructe și puțină apă, pomul a ales să ducă fructele până la capăt, sacrificând o parte din creștere și din rădăcini. Am văzut de multe ori la livezi mici de familie: meri cu mere multe, dar mici, și cu vârfurile deja uscate în octombrie.
Dacă peste toate astea vii și cu o fertilizare nepotrivită, cu prea mult azot vara târziu, pomul e împins să tot crească frunză și lăstar, în loc să se liniștească. Intră în iarnă ca un maratonist care nu a apucat să se oprească deloc la apă.
Cum pregătești practic pomii fructiferi pentru iarnă, când au prins secetă
Vestea bună e că, dacă nu au apărut deja uscări grave, încă mai poți ajuta pomii, chiar și la final de toamnă. Nu vei repara tot, dar le poți crește șansele să treacă iarna fără pierderi mari.
Udarea de aprovizionare și solul de la bază
Primul lucru de clarificat: udarea de aprovizionare se face înainte de îngheț, câtă vreme solul mai poate prelua apă. Ideal este să prinzi câteva zile cu temperaturi pozitive, chiar dacă e frig.
- Curăță zona de la baza pomului pe un diametru de 60-100 cm (mai mare la pomii mari), îndepărtează buruienile și frunzele bolnave.
- Afânează ușor solul la suprafață, fără să sapi adânc să rănești rădăcinile. Formează o mică „farfurie” în jurul trunchiului, ca apa să nu fugă.
- Udă treptat, cu mai multe găleți sau cu furtunul la debit mic, astfel încât apa să intre în pământ, nu să băltească la suprafață. Nu uda în băltoacă, fiindcă apa pleacă lateral și nu ajunge în adâncime.
- După ce solul s-a zvântat ușor la suprafață, aplică un strat de mulci: paie tocate, frunze sănătoase, iarbă uscată, scoarță mărunțită sau compost semimatur.
- Verifică după o zi-două: dacă solul e umed până la 20-30 cm adâncime, udarea și-a făcut treaba. La pomii foarte suferinzi, poți repeta o dată, în funcție de vreme.
La pomii tineri, în special, mulcirea (acoperirea solului cu material organic) e aur. Păstrează umiditatea mai mult timp și protejează și rădăcinile superficiale de înghețurile bruște. Ai grijă doar să nu lipești mulciul de trunchi, lasă câțiva centimetri liberi, altfel crești riscul de putregai la colet.
Trunchiul, coroana și ce mai poți face acum
După ce te-ai ocupat de apă și sol, vin măsurile clasice de iernare, cu două accente în plus pentru an secetos. În primul rând, protecția trunchiului. Rozătoarele caută hrană iarna, iar un pom slăbit e victimă sigură dacă rămâne descoperit.
Poți vărui trunchiurile și ramurile de schelet cu lapte de var special pentru pomi, care ajută și la protecția împotriva variațiilor de temperatură. Apoi, pe lângă var, pune un guler de protecție: plasă de plastic, papură, rogojină sau tuburi speciale, bine fixate. Nu lăsa trunchiurile neprotejate la rozătoare, mai ales la livezile lângă câmp.
Legarea coroanei e utilă mai ales la pomii tineri sau la cei cu coroană rară, care au dat lăstari lungi și slabi. O funie moale, răsucită lejer, strânge ramurile spre centru și le apără de ruperea sub greutatea zăpezii ude.
La capitolul tratamente, mulți pomicultori fac toamna, după căderea frunzelor, un tratament cu produse pe bază de cupru (ajută la ținerea sub control a bolilor). Dacă alegi să îl faci, respectă indicațiile de pe etichetă sau întreabă la fitofarmacie, mai ales dacă pomii sunt deja stresați de secetă.
Ce să nu faci acum: Nu mai fertiliza cu azot toamna târziu. Oricât ai vrea să „întărești” pomii înainte de iarnă, fertilizanții cu azot stimulează creșterea de frunză și lăstar, exact ce nu vrei în prag de ger. În anii secetoși, mai bine lași fertilizările pentru primăvara următoare, eventual cu îngrășăminte organice sau cu formule echilibrate, adaptate solului.
Cum îți organizezi livada la anul, ca să nu mai prinzi pomii nepregătiți
Dacă toamna asta te-a prins pe picior greșit, merită să te gândești din timp cum să nu repeți scenariul. Nu poți controla ploaia, dar poți controla cât de tare îi lovește lipsa ei pe pomi.
În livezile mici de la casă, un sistem simplu de udare prin picurare sau furtun perforat face diferența. Nu e nevoie să lucreze toată vara continuu, dar în perioadele lungi fără ploi poți asigura câteva udări mai serioase, în loc de stropeli dese și superficiale.
Mulcirea permanentă la baza pomilor merită luată în calcul ca regulă de gospodărie, nu doar ca măsură de urgență. Un strat de 5-8 cm de material organic ține solul umed mai mult timp, reduce bătătorirea, în timp, îmbunătățește structura pământului.
La terenurile în pantă sau foarte expuse la vânt, ajută și modul în care ții iarba. Un covor de iarbă cosită la timp, lăsată ca strat protector, ține mai bine apa decât un sol lucrat des, lăsat gol. Nu e o regulă absolută pentru toate solurile, dar la multe gospodării de la deal am văzut cât ajută.
Dacă ai de gând să mai plantezi, întreabă la pepinieră de portaltoi mai rezistenți la secetă pentru speciile care știi că suferă la tine în curte. Nu fac minuni, dar pot fi un mic avantaj în anii cu apă puțină la sol.
Când te descurci singur și când ceri sfatul unui specialist
Udarea de aprovizionare, mulcirea, varul pe trunchi, legarea coroanei, toate astea le poți face liniștit singur, într-o zi de lucru în curte. Sunt lucrări de grijă obișnuită, care contează enorm în timp.
Ar fi bine însă să ceri sfat de la un specialist sau la o fitofarmacie dacă vezi semne mai grave: ramuri întregi uscate, scoarță crăpată adânc, ciuperci de lemn pe trunchi, pete suspecte rămase pe coajă după căderea frunzelor. Acolo nu mai e doar efectul secetei, pot fi și boli serioase.
La livezile mai mari sau dacă vrei să ajustezi serios schema de fertilizare și tăieri după un an dificil, o discuție cu un horticultor sau un inginer agronom te poate scuti de ani de încercări la întâmplare. Nu trebuie să faci asta în fiecare sezon, dar din când în când merită.
Întrebări frecvente
Mai are rost să ud pomii dacă deja au început înghețurile de noapte?
Dacă solul se dezgheață ziua și poți săpa câțiva centimetri fără să lovești strat înghețat, da, o udare de aprovizionare încă ajută. Dacă pământul e bocnă mai multe zile la rând, mai bine lași pentru primăvară.
Pot să fac tăierile de formare după o toamnă secetoasă?
Tăierile puternice e mai bine să le amâni pentru sfârșit de iarnă sau primăvara devreme, când vezi clar ce a rezistat peste iarnă. Acum limitează-te la igienă: crengi rupte, bolnave, clar uscate.
Este bine să acopăr complet pomii tineri cu folie sau saci?
Acoperirea completă cu folie etanșă nu e recomandată, se poate crea condens și mucegai. Mai sigur este să protejezi trunchiul și zona rădăcinilor, iar la coroana foarte mică poți folosi materiale textile sau agrotextil, bine aerisite.
Grija de acum, chiar dacă pare târzie, se vede la primăvară în mugurii care pornesc uniform și în lipsa surprizelor neplăcute. Livada nu trebuie să arate ca în reviste ca să fie sănătoasă, dar are nevoie să nu fie lăsată singură în anii cei mai grei.
Recomandările de mai sus au caracter general și se adresează gospodarilor care vor să îngrijească singuri pomii. Pentru diagnostice de boală sau scheme de tratament adaptate livezii tale, cere sfatul unui horticultor, inginer agronom sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.
