Grădinăritul este o pasiune înflăcărată pentru mulți dintre noi, iar pentru a obține recolte bogate și viguroase, este esențial să avem la dispoziție toate instrumentele și resursele necesare. Dintre acestea, îngrășămintele cu azot joacă un rol crucial în dezvoltarea și sănătatea plantelor. Însă alegerea corectă a acestor produse poate fi o provocare, în special pentru grădinarii începători.
Importanța Azotului pentru plante
Azotul este unul dintre macronutrienții primordiali pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. Acesta joacă un rol vital în formarea clorofilei, substanța responsabilă pentru culoarea verde a frunzelor și procesul de fotosinteză. Fără o cantitate adecvată de azot, plantele vor prezenta un aspect îngrijorător: frunze mici, flori și fructe slab dezvoltate. De aceea, grădinarii trebuie să fie atenți la semnele deficitului de azot și să intervină prompt pentru a asigura o nutriție echilibrată a culturilor.
Când este nevoie de îngrășăminte cu Azot?
Îngrășămintele cu azot sunt deosebit de utile în situațiile în care solul în care cresc plantele este sărac în acest element esențial. Acest lucru se poate întâmpla atunci când un teren este utilizat intens pentru cultivare, fără a fi reîmprospătat în mod regulat cu substanțe nutritive. De asemenea, plantele aflate în ghivece sau recipiente pot avea nevoie de suplimentare cu azot, deoarece volumul limitat de sol le poate epuiza rapid rezervele.
Tipuri de îngrășăminte cu Azot
Există o varietate de îngrășăminte pe bază de azot, care se pot diferenția în funcție de starea de agregare și forma chimică a azotului. Printre cele mai comune tipuri se numără:
Îngrășăminte solide
Îngrășămintele solide sunt disponibile sub formă de granule care se dizolvă în sol după irigare. Exemple populare includ nitratul de amoniu, sulfatul de amoniu și ureea.
Îngrășăminte lichide
Îngrășămintele lichide se absorb rapid și se distribuie uniform în sol, fiind considerate mai eficiente decât formele solide. Acestea pot conține azot sub formă de amoniu, nitrat sau amidă.
Forme chimice ale Azotului
În funcție de forma chimică, îngrășămintele cu azot se pot clasifica în trei categorii: amoniu, nitrat și amidă. Fiecare tip prezintă avantaje și dezavantaje specifice, iar alegerea va depinde de cultura, tipul de sol și obiectivele grădinarului.
Rate de aplicare
Cantitatea de îngrășământ cu azot ce trebuie aplicată variază în funcție de tipul culturii și stadiul de dezvoltare al plantelor. În general, pentru legume se recomandă:
- Înainte de însămânțare: 5-12 g azot pur/m²
- În timpul creșterii: 5-10 g azot pur/m²
- Tratament foliar înainte de înflorire: 50-60 g azot pur în 10 l apă
Pentru pomi fructiferi, arbuști și plante ornamentale:
- Aplicare pe sol: 15-20 g azot pur/m²
- Tratament de creștere: 20-30 g azot pur în 10 l apă, la 5 zile după înflorire și încă o dată la 30 de zile
Aceste rate pot varia în funcție de caracteristicile specifice ale solului și ale plantelor, motiv pentru care este indicat să consultați recomandările producătorului sau specialiștii în domeniu.
Deficitul de Azot
Pe lângă azot, plantele au nevoie și de alți macronutrienți, cum ar fi fosfor și potasiu, pentru a se dezvolta sănătos. De exemplu, fosforul stimulează creșterea rădăcinilor și a fructelor, în timp ce potasiul contribuie la rezistența plantelor la boli și condiții meteorologice nefavorabile.
Prin urmare, pentru a obține rezultate optime, experții recomandă utilizarea unor îngrășăminte complexe care să conțină un echilibru între azot, fosfor și potasiu. Acest lucru va asigura o nutriție completă și va susține toate aspectele dezvoltării plantelor.
La aplicarea îngrășămintelor cu azot, trebuie să aveți în vedere și pH-ul solului. Anumite tipuri, precum sulfonitratul de amoniu, pot acidifica solul, fiind mai potrivite pentru terenuri alcaline. În schimb, nitratul de calciu este o opțiune mai bună pentru solurile acide.
De asemenea, este important să respectați cu atenție dozele recomandate, deoarece un exces de azot poate duce la creșterea excesivă a părților verzi ale plantei, în detrimentul dezvoltării florilor și fructelor.
